Dacă stai mai mult de cinci minute cu tocilarii din domeniul sănătății mintale, probabil că îi vei auzi vorbind despre empatie. În ultimele decenii, a fost un domeniu de cercetare de mare amploare, iar oamenii de știință precum Brené Brown ne-au făcut să înțelegem mai ușor cât de importantă este empatia pentru relațiile noastre și pentru sănătatea emoțională.
Dar există și o oarecare confuzie. Ce este mai exact empatia? Și cum definim empatia față de simpatie? Distincția este subtilă, dar importantă. Să aflăm!
Care este diferența dintre empatie și simpatie?
Empatia și simpatia sunt ambele modalități prin care răspundem la suferința oamenilor din jurul nostru. Dar există o diferență crucială: simpatia înseamnă să recunoști durerea altcuiva, dar empatia înseamnă să simți acea durere împreună cu el. Simpatia spune: „Îmi pasă de tine”, empatia spune: „Sufăr alături de tine”.
Știu că este o idee abstractă, așa că hai să o detaliem puțin mai mult.
Ce este simpatia?
Simpatia înseamnă a fi conștient și sensibil la nevoile și suferințele celorlalți. Să recunoaștem – sau chiar să respectăm – realitatea unei situații dificile. Dar chiar dacă îți exprimi tristețea, stabilești o limită emoțională în jurul tău, astfel încât să nu simți ceea ce simte cel care suferă.
Poți să simți simpatie pentru situația cuiva și să nu fii mișcat. Este ca atunci când treci pe lângă cineva pe marginea autostrăzii cu o pană de cauciuc și spui: „Săracul de el”. Dar, în cele din urmă, simpatia nu ne motivează să ne conectăm cu ceilalți. Putem simți simpatie în timp ce trecem cu viteză pe lângă șoferul aflat în dificultate, lăsându-l să se descurce singur cu pană.
Ce este empatia?
Empatia înseamnă să înțelegi și să trăiești prin ce trec ceilalți. Să le simți durerea. Empatia necesită creativitate, deoarece trebuie să te pui în locul celuilalt și să simți cât de grea este povara.
Empatia înseamnă să alegi să „Te bucuri cu cei care se bucură și să plângi cu cei care plâng”. (Romani 12:15). Dar, pe lângă bucuria și plânsul de bucurie, trebuie, de asemenea, să te apuci să asculți cu adevărat și să cunoști pe cineva, astfel încât să poți, în cele din urmă, să internalizezi experiența sa.
Atunci când copilul tău intră în camera ta în mijlocul nopții pentru că a avut un coșmar, poți alege să răspunzi cu empatie, să-l inviți înăuntru, să-l îmbrățișezi și să-i asculți frica. Îți amintești cum era să ai coșmaruri când erai copil? Îi poți oferi un loc sigur și călduros în care să poată respira și să se liniștească. Nu încerca să rezolvi sau să raționalizezi problema lui. Stai cu el în problema lui.
Empatia nu este o judecată. Este o atitudine de curiozitate, de acceptare și de împărtășire a țesuturilor. Tratăm pe cineva așa cum vrem să fim tratați – aici și acum, în orice moment.
Simpatie vs. Empatie: care este mai bună?
Atât simpatia, cât și empatia sunt abilități relaționale și emoționale importante și sunt utile în diferite contexte. Cu toate acestea, empatia este esențială pentru relații, deoarece empatia hrănește relația. Nu este suficient ca persoanele care contează pentru noi să ne recunoască experiențele. Nu este suficient ca oamenii să știe despre noi. Oamenii nu sunt pagini de Wikipedia vii. Ne dorim să ne împărtășim experiențele.
În acest moment s-ar putea să crezi că simpatia este rea și empatia este bună. Sau cel puțin una este mai bună decât cealaltă. În loc să te gândești la bine sau la rău, gândește-te la context.
Empatia este necesară, dar epuizantă. Angajament. O conexiune profundă. Și, ca cetățeni ai unei lumi conectate, trăim sub un potop de știri teribile, povești triste și evenimente haotice care scapă de sub controlul nostru. Nu putem exercita empatie pentru fiecare persoană de pe planetă – mai devreme sau mai târziu ne-am epuiza.
Simpatia poate fi utilă. Ne permite să învățăm despre opresiunea, durerea și tragedia care se manifestă în lumea noastră, iar apoi să facem alegeri cu privire la modul în care putem avea un impact intenționat asupra comunităților noastre. Simpatia ne asigură că ochii noștri sunt deschiși și conștienți și ne informează acțiunile.
Dar când vine vorba de oamenii pe care suntem chemați să îi iubim și să avem grijă de ei – familia noastră, prietenii noștri, vecinii noștri, colegii noștri de muncă, comunitatea noastră bisericească – empatia este esențială. De fapt, profunzimea relațiilor noastre va fi determinată de profunzimea empatiei noastre.
Bine, bine… Sună frumos, dar sună atât de exagerat. Este atât de abstract. Cum pot să fac toată treaba asta cu empatia?
Mă bucur că ai întrebat.
Cum să practici empatie?
Empatia, ca și alte abilități de relaționare, este o chestiune de alegere. Este o alegere de a sta jos cu oamenii care suferă și de a tăcea. Poți învăța empatia doar ascultând poveștile altor oameni și fiind martor la durerea lor.
Empatia poate fi, de asemenea, învățată și exersată. La fel ca la baschet când jucai în liceu. Ca și cum ai scrie pe calculator. Sau să cânți la chitară. Sigur, unii oameni pot fi mai empatici din fire, dar oricine poate învăța să practice empatia, chiar dacă asta înseamnă să lucreze cu un terapeut.
Deocamdată, iată câteva instrumente pe care le poți pune la centură.
Fii prezent
Practicarea empatiei începe prin simpla prezență. De multe ori în viața noastră avem privilegiul de a sta alături de oameni în cele mai întunecate momente ale vieții lor. Putem sta alături de părinți care tocmai și-au descoperit copilul mort în camera alăturată. Putem sta cu soții ai căror soți nu vor mai intra niciodată pe ușă. Ne putem întâlni cu părinții tinerilor care s-au sinucis.
Știi ce putem învăța din asta?
În aceste momente, nu este nimic de spus. Literalmente nimic. Dar prezența este totul. Atunci când oamenii își pierd răsuflarea, ei trebuie să simtă că nu sunt singuri. Așa că fii prezent. Ține-le strâns. Stai pe canapea. Du-te la înmormântare. Cumpără biletul de avion. Când oamenii sunt în doliu, nu au nevoie de sfaturile sau explicațiile tale. Au nevoie de prezența ta.
Fii un bun ascultător
Oamenii empatici sunt buni ascultători. Îi privesc pe oameni în ochi și dau din cap. Aceștia pun întrebări suplimentare. Și nu-și așteaptă rândul pentru a spune versiunea 2.0 a poveștii pe care o spune acea persoană. Exersează să intri în conversații doar pentru a asculta. Doar pentru a împuternici. Doar pentru a râde la glumele altcuiva.
Atunci când ești în conversație cu cineva la care ții, concentrează-te în mod intenționat. Pune jos ecranele. Arată fizic și verbal că persoana cu care vorbești este cel mai important lucru din lume în acest moment.
Practică oglindirea
Oglindirea este actul de a reflecta pe cineva în tine însuți. Este o modalitate uriașă de a ajuta oamenii să se simtă văzuți și validați. Dacă partenerul tău vine acasă și îți povestește o întâmplare despre șeful său groaznic, poți spune ceva de genul: „Ce nasol. Se pare că te simți obosit și frustrat. Înțeleg de ce ești supărat”.
Conectează-te cu oamenii cu fraze precum „Spune-mi cum te simți” sau „Spune-mi mai multe despre asta”. Ambele afirmații sunt o invitație pentru partenerul de conversație să se conecteze la un nivel mai profund.
Nu uita! Empatia înseamnă conectare. Este alegerea de a simți ceea ce simte altcineva. Nu este vorba despre soluții – pentru că empatia este adesea soluția.
Ține minte, nu e treaba ta să repari totul.
Un alt mod de a practica empatia este să reziști tentației de a intra în modul de rezolvare a problemelor atunci când oamenii se deschid față de tine.
Cei mai mulți dintre noi au o părere prea bună despre ei înșiși și se grăbesc să își dea cu părerea. Oamenii rareori au nevoie de discursurile noastre despre ce ar fi trebuit să facă ei sau ce am fi făcut noi. Majoritatea oamenilor – de cele mai multe ori – au nevoie doar să fie ascultați. A le spune oamenilor cum ar trebui să își rezolve problemele nu face decât să-i facă să se simtă și mai incompetenți sau să se simtă scăpați de sub control. Acestea se vor închide.
Așa că nu rezolva. Nu-i educa.
Și, bineînțeles, dacă ai o idee sau o resursă utilă, poți cere permisiunea de a o împărtăși. Poți chiar să întrebi: „Vrei o îmbrățișare sau opinia mea?”. Dar nu presupune că cealaltă persoană are nevoie de ea sau chiar o dorește. Sunt șanse ca el sau ea să fi venit la tine pentru sprijin, nu pentru sfaturi.
Nu compara suferința sau tristețea
Experiența tragediei este confuză și tulburătoare. Iar unul dintre lucrurile pe care le facem adesea atunci când suferim este să încercăm să dăm un sens durerii noastre comparându-ne cu cineva care se află într-o situație mai bună sau mai rea decât noi. Aceasta se numește durere comparativă și este inutilă și dăunătoare.
Am făcut-o cu toții în timpul pandemiei COVID-19. Am comparat durerea noastră cu orice altceva în lume. Da, balul tău a fost anulat, dar cel puțin nu te-ai îmbolnăvit. Te-ai îmbolnăvit, dar cel puțin nu ai fost conectat la un ventilator. Da, ai stat la terapie intensivă săptămâni întregi, dar cel puțin ai scăpat cu viață. Da, ți-ai pierdut tatăl, dar cel puțin tu…
Și așa mai departe.
Când cineva suferă, nu arăta spre partea bună. Nu le reaminti că lucrurile ar putea fi mai rele. În timp își vor da seama, dar asta vine doar mai târziu în procesul de doliu. Acesta este un lucru important: Nu le povesti despre o perioadă în care tu (sau colegul de cameră al prietenului vărului tău) ai avut o tragedie mult mai mare. Recunoaște pur și simplu durerea prin care trece persoana din fața ta, indiferent cât de mare sau de mică este aceasta.
Citește ficțiune
Da, ai citit bine! Scufundarea într-un roman bun te poate face mai bun în relații. Poveștile ne permit să exersăm empatia, deoarece ne introduc emoțional în experiența altcuiva. Ficțiunea ne oferă o fereastră către ceea ce gândesc și simt personajele și către modul în care acestea procesează lumea. O carte bună este un simulator al realității din viața reală.
Empatia este o abilitate care durează toată viața, iar noi toți facem parte din acest proces.